Decizia HP 40/2026

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40/2026 (dezlegarea unor chestiuni de drept), publicată în Monitorul Oficial nr. 665 din 11 august 2026. Privește: Codul muncii art. 146; Codul muncii art. 268. În interpretarea dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c) raportat la prevederile art. 146 alin. (2) și (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c) din același act normativ, în ipoteza pretențiilor pecuniare derivate din zilele de concediu neefectuate până la încetarea raporturilor de muncă/de serviciu, izvorâte dintr-un drept actual, începe să curgă de la momentul încetării raportului de muncă.Pentru intervalul care depășește termenul de report de 18 luni prevăzut de art. 146 alin. (2) și (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dreptul de a obține compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă subzistă atunci când angajatorul nu a oferit în mod efectiv angajatului posibilitatea de a exercita acest drept și, respectiv, nu există atunci când angajatul s-a abținut să își efectueze concediul anual plătit, deși i s-a oferit această posibilitate